Aproximativ 500 de persoane s-au aflat, miercuri, în Piaţa Unirii din Oradea, la festivităţile prilejuite de Ziua Naţională. Cu mic, cu mare, cu măşti de protecţie pe feţe şi cu steguleţe în mâini, oamenii au asistat emoţionaţi la ceremonii, chiar dacă distanţa de siguranţă nu s-a prea respectat.
Evenimentul, desfăşurat în zona statuii Regelui Ferdinand, a început la ora 11, când în Piaţă erau deja circa 300 de persoane. După primirea oficialităţilor şi salutul drapelului de luptă, a urmat o slujbă religioasă, oficiată de preotul Garnizoanei, discursul oficialităţilor fiind urmat de un moment artistic.
Cei care au ţinut, scurt, discursuri, au fost prefectul Dumitru Ţiplea şi istoricul Gabriel Moisa, care au evocat contextul istoric din urmă cu 103 ani.
“Marea Unire a început la Oradea”
În momentul său, prefectul Dumitru Ţiplea a amintit că aici s-a semnat, în casa avocatului Aurel Lazăr, Declaraţia de la Oradea, ce proclama dreptul românilor la autodeterminare.
“Azi celebrăm Ziua Naţională a României, 1 Decembrie 1918 este momentul în care s-a împlinit dorinţa românilor de veacuri: unirea într-un singur stat, naţional, unitar şi indivizibil. La acest vis au lucrat generaţii întregi, fiecare generaţie punând câte-o cărămidă pentru înfăptuirea lui. Trebuie să fim mândri că înfăptuirea Marii Uniri a început în Oradea, în casa avocatului Aurel Lazăr. Aici s-a semnat Declaraţia de la Oradea, ce proclama dreptul românilor la autodeterminare. Acest fapt a stat la baza evenimentelor care au urmat, culminată cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia”, a spus prefectul.
„În aceste vremuri, este important să rămânem uniți. Să ne uităm la înaintașii noștri, să fim conștienți de efortul depus și de ceea ce au realizat, și să ducem moștenirea mai departe demni și în bună înțelegere cu celelalte etnii conlocuitoare. Astăzi trebuie să privim trecutul cu recunoștință, prezentul cu responsabilitate, și viitorul cu nădejdea în Dumnezeu”, a spus Ţiplea.
“Avem foarte multe lucruri de învăţat”
La rândul său, Gabriel Moisa, decanul facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Oradea, a reamintit contextul în care s-a înfăptuit Marea Unire de la 1918, arătând că vremurile erau complicate, “în care Europa Centrală explodase pur şi simplu”, în care teritoriul continentului s-a reconfigurat, iar “spaţiul românesc a intrat din plin în această turbină de la finalul primului Război Mondial”.
“Trebuie spus – dacă ar fi să discutăm despre semnificaţia momentului 1 Decembrie 1918, şi despre evenimentele petrecute atunci – că avem foarte multe lucruri de învăţat. Şi dacă ar fi să insistăm pe ceva într-o zi de sărbătoare cum este cea de astăzi, cred că ar trebui să ne gândim la ceea ce cu atâta volutate numim astăzi într-o tehnologie foarte sofisticată “proiect de ţară”. Cei de atunci au dus la bun sfârşit un proiect de ţară. Au avut un proiect numit “ţară”. Au avut un proiect pe care ei l-au definit, l-au definitivat foarte apăsat la mijlocul secolului al XIX-lea. Sigur, există antecedente încă din secolul al XVIII-lea, în vremea mişcării luministe, care detectează deja primele elemente ale unităţii româneşti – precum ar fi limba, elementul fundamental în jurul căruia s-a constituit naţiunea română. Această idee a unităţii naţionale, această idee a identităţii naţionale, a existat de-a lungul secolelor”, a spus istoricul.
După un scurt recital cu cântece patriotice interpretate de Simona Costin precum “Sus sus sus, la munte sus”, “Basarabie Frumoasă” şi “Aşa-i românul”, a urmat ceremonia depunerii de coroane.
Anul acesta, festivitatea din Piaţa Unirii s-a încheiat fără paradă militară şi fără tradiţionalele porţii de fasole pregătite în anii în care nu era pandemie de oficialităţi.
După cum se ştie, românii sărbătoresc, miercuri, 1 Decembrie, Ziua Naţională în cinstea Marii Uniri din 1918.
Unirea Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşul cu România fost hotărâtă pe 1 Decembrie 1918, cu vot unanim de către delegaţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. “Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungurene a primit rezoluţiunea prezentată prin Vasile Goldiş în întregimea ei şi astfel unirea acestei provincii româneşti cu ţara mamă este pentru toate veacurile decisă”, anunţa Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunări.
Hotărârea a fost luată după ce pe 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea. În urma Marii Adunări Naţionale, la Alba Iulia a fost constituit Marele Consiliu Naţional Român care în următoarea zi a înfiinţat Consiliul Diligent Român, un guvern provizoriu avându-l în frunte pe Iuliu Maniu.
Știre preluată de pe ebihoreanul.ro